De ce este importanta celuloza pentru organism?

Postat pe 1 noiembrie 2013 de Corpul Uman Organism

Aspecte generale

Celuloza este o substanta macromoleculara naturala din clasa glucidelor, fiind constituentul principal al membranelor celulelor vegetale. Celuloza este polizaharida care impreuna cu lignina (un compus macromolecular aromatic) si alte substante, formeaza peretii celulelor vegetale si confera plantei rezistenta mecanica si elasticitate.

Celuloza

Stare naturala

Celuloza apare in stare pura in componenta bumbacului. In combinatie cu lignina se gaseste in lemn si in aproape toate plantele. Celuloza este considerata ca fiind un produs de plante, dar si unele bacterii produc celuloza.

Proprietati fizico-chimice

Proprietati fizice

Culoarea: poate fi opaca sau transparenta; deoarece este foarte stabila poate rezista la umezeala sau la contactul cu alte grasimi foarte bine, dar fiind usor distrusa la contactul cu acizii.

Temperatura de descompunere: 2600C

Compozitia: 44,4% din componenta celulozei este carbon; 6,2% hidrogen; 49,4% oxigen.
Celuloza este o substanta amorfa, de culoare alba, insolubila in apa sau in solventi organici. Desi se umfla nu se dizolva in apa. Este solubila in hidroxid de tetraaminocupru [Cu(NH3)4](OH)2, numit si reactiv Schweizer.

Nu are gustul dulce caracteristic zaharidelor. Prin hidroliza enzimatica celuloza formeaza celobioza (dizaharida) care, hidrolizata enzimatic, conduce la glucoza. Organismul uman nu are enzimele necesare hidrolizarii celulozei. De aceea celuloza nu este o substanta nutritiva pentru om.

Celuloza este hidroscopica, retine apa prin legaturi de hidrogen.

Proprietati chimice

Deoarece contine un numar mare de grupari de hidroxil reactioneaza cu acizi si formeaza esteri sau cu alcool si formeaza eteri. Din modul in care celuloza reactioneaza cu diferiti reactivi s-a dedus ca in macromolecula sa fiecare rest de glucoza prezinta trei grupari hidroxil capabila sa reactioneze chimic.

Gruparile hidroxil din celuloza au reactivitate normala si participa la reactiile specifice lor: formarea de eteri, de esteri, de alcooli. Dupa numarul gruparilor hidroxil dintr-un rest glucozic, care participa la asemenea reactii se obtin produsi cu diferite grade de transfer.

Efecte fiziologice asupra organismului

Bolnavii de gastrita, de ulcer gastro-intestinal si de enterocolite tolereaza mai greu componenta celulozica a fructelor.

Pana nu demult specialistii in nutritie considerau prezenta celulozei in produsele alimentare ca un factor negativ, care micsoreaza coeficientul de utilizare a hranei, indeosebi a materialului azotat, facand ca o parte din cantitatea de azot ingerata sa se elimine in fecale.

Datorita acestei opinii, industria alimentara s-a orientat spre tehnologii care sa diminueze cat mai mult sau sa elimine celuloza. In urma acestei orientari s-a constatat insa o crestere a afectiunilor intestinale (constipatii cronice, apendicita), a bolilor cardio-vasculare, dereglarea metabolismului bila-saruri minerale etc. Pe baza ultimelor cercetari, s-a renuntat la aceasta optica si se fabrica produse alimentare imbogatite in celuloza.

Fructele sunt o sursa importanta de celuloza, cu o structura mai fina, in comparatie cu celuloza din cereale, si care trece mai usor prin intestin, sub forma de hidrocoloid.