Cum distruge neuronii glutamatul monosodic?
Cuprins:
Glutamatul monosodic
Glutamatul monosodic sau E621 este o substanta, un aditiv universal care este folosit excesiv, pentru a acoperi toate carentele unor produse, din punctul de vedere al gustului pe care il au acestea.
Inca de acum un sfert de secol, neurologul american John W. Olney a declarat ca glutamatul de sodiu este toxic pentru creier si pentru alte organe ale corpului. Printre produsele care contin acest aditiv se afla, de pilda, chipsurile cu „gust” de cascaval, chilli sau sunca.
Gutamat monosodic
Ingredientele adevarate sunt substituite cu toxine chimice, care intensifica gustul in mod artificial. Dintre acesti aditivi, cei mai cunoscuti si des folositi sunt glutamatii (E621-E625).
Efectul asupra organismului
Acestia determina:
reactii alergice,
migrene,
greata,
oboseala,
tulburari cardiace,
dureri musculare,
tendinta catre obezitate.
Expertii sustin ca acidul glutamic reprezinta o componenta principala a glutamatului de sodiu, iar acidul aspartic reprezinta 40% din structura aspartamului.
Ambele substante, atat acidul aspartic, cat si acidul glutamic sunt aminoacizi. Expertii sustin ca excesul de glutamat si aspartam determina acumulari ridicate ale acestor neurotransmitatori in anumite zone ale creierului uman.
De pilda, un nivel mare de aspartam sau glutamat in creier distruge anumiti neuroni, pentru ca se permite un aflux marit de calciu in celulele corpului.
Specialistii sunt de parere ca acest aflux elibereaza cantitati excesive de radicali liberi, care stimuleaza sau excita celulele neuronale, pana la distrugerea lor completa.
Astfel, excesul de glutamat si aspartam incepe incet-incet sa distruga neuronii. Ca urmare a excesului de neurotoxine, riscurile la care sunt expusi copii mici, femeile insarcinate, batranii si bolnavii cu probleme cronice de sanatate sunt foarte mari.
Medicul Rusell Blaylock este unul dintre savantii care au avertizat asupra faptului ca efectele unor aminoacizi liberi asupra corpului sunt nocive, mai ales cand este vorba despre ingerarea de aspartam si glutamat.
Impotriva aspartamului si glutamatului a pledat si doctorul in medicina Adrienne Samuels, psiholog si cercetator stiintific. De asemenea, un alt expert este dr. John W. Olney, profesor la Departamentul de Psihiatrie al scolii de Medicina din cadrul Universitatii Washington, neurolog si cercetator, una dintre cele mai renumite autoritati in domeniul excitotoxinelor.
Savantul i-a informat pe cei de la G.D. Searle, in 1971, ca acidul aspartic produce adevarate „gauri” in creierul cobailor. Un alt expert care a studiat efectele nocive ale acestor substante este si doctorul in medicina Francis J. Waickman, detinator al Premiilor Rinkel si Forman, licentiat in pediatrie, alergie si imunologie.
Alti oameni de stiinta care s-au declarat impotriva glutamatului si aspartamului sunt: John R. Hain, medic licentiat in patologie, biologul Bernard Oser, doctorul in medicina H.J.Roberts, specialist in diabet.
De exemplu, H. J. Roberts a citat rezultatele a numeroase studii stiintifice pentru a demonstra efectele negative si pericolele ingerarii in exces a acidului glutamic si a acidului aspartic.
Ce fel simptome pot provoca aspartamul si glutamatul?
Potrivit concluziilor expertilor enumerati mai sus, simptomele comune ale acestor doua excitotoxine, aspartam si glutamat sunt: aritmie, tahicardie, cresterea tensiunii, diaree, crampe stomacale si colon iritat.
In plus, aspartamul si glutamatul mai au efecte nocive si prin faptul ca determina la nivel muscular intepaturi, slabirea muschilor, iar la nivel respirator, astm, respiratie insuficienta si dureri in piept.
Expertii au observat ca la nivelul ochilor, aceste substante pot cauza vedere incetosata si presiune in jurul ochilor, iar din punct de vedere neurologic – depresie, modificari de comportament, migrene, anxietate, atentie deficitara sau chiar somnolenta.
Din punct de vedere istoric, trebuie spus ca la inceputul secolului trecut, in anul 1908, un chimist din japonia a reusit sa izoleze glutamatul de sodiu din kombu, o alga marina bogata in acid glutamic.
Dupa 1950, aceasta substanta invadeaza Statele Unite si apoi continentul european fiind utilizata in industria agroalimentara, pentru ca permite reducerea dozelor de condimente si stimuleaza apetitul, atat la oameni cat si la animale.
In acest moment, E621 este cel mai folosit aditiv cu rol de intensificator al gustului. El reprezinta sarea de sodiu a acidului glutamic, care este un aminoacid important in structura proteica, insa se mai folosesc si sarurile de potasiu, calciu, amoniu, magneziu (E622, E623, E624, E625).
Acesta se adauga in produsele alimentare care au nevoie de o imbunatatire a gustului, amplificand gustul de carne.
Trebuie spus ca substantele denumite E621 sau GMS se fabrica in urma unui proces de fermentatie a amidonului, a melasei si a zaharului obtinut din trestia de zahar sau din sfecla.
Magda V: 
Denisa: 