Digestia – Elemente importante de digestie

Postat pe 10 octombrie 2013 de Corpul Uman Sanatate

Digestia reprezinta totalitatea transformarilor suferite de hrana. Sistemul digestiv este format din:

tub digestiv (cavitate bucala, faringe, esofag, stomac, intestin subtire/gros);
glande anexe (glande salivare, ficatul, pancreasul);
cavitatea bucala (limba, dintii, peretele superior – bolta palatina si omusor, peretele inferior- limba si papilele gustative, peretii laterali-obrajii, mucoasa bucala ce este umezita de saliva produsa de glandele salivare).

Digestia si sistemul digestiv

Atat pe maxilar cat si pe mandibula se gasesc dintii infipti in alveolele dentare care sunt organe vii si dure.

Adultii au 32 de dinti:

incisivi,
canini,
premolari si
molari.

Copiii au 20 de dinti, dentitia se numeste de lapte si nu au premolari.

Un dinte este format din: coroana (smalt, dentina) si radacina (vase de sange, pulpa dentara).

Faringele este locul de intalnire al caii digestive cu calea respiratorie. Intrarea in faringe este strajuita de amigdale, organe de aparare impotriva bacteriilor si virusilor ajunse aici prin hrana sau prin aerul inspirat.

Esofagul strabate cutia toracica si muschiul diafragm deschizandu-se in stomac prin orificiul cardia. Mucoasa esofagului are numeroase cute care-i permit acestuia sa se dilate in timpul trecerii lobului alimentar.

Musculatura faringelui si a esofagului participa la inghitirea hranei. Stomacul este segmentul cel mai dilatat al sistemului digestiv situat in stanga cavitatii abdominale, sub muschiul diafragm. Se deschide in duoden prin orificiul pilor.

Mucoasa stomacala are numeroase cute si glande care o protejeaza. Musculatura se afla dispusa in 3 benzi (longitudinal, circular si oblic).

Hrana este amestecata cu sucul gastric si impinsa in duoden prin orificiul pilor. Intestinul subtire este cel mai lung segment al tubului digestiv, are 4-6 m. si este format din duoden – partea fixa a intestinului care formeaza numeroase bucle sau anse intestinale.

Intestinul subtire prezinta o mucoasa formata dintr-un singur strat de celule si prezinta cute circulare si milioane de vilozitati intestinale care maresc mult suprafata de prelucrare a hranei si absorbtia. Digestia se termina in intestinul subtire.

Intestinul gros are o lungime de 1,5 m. si prezinta la inceput apendicele si se termina cu orificiul anal. Mucoasa prezinta pliuri si glande care produc mucus.

Rolul mucusului este acela de a ajuta la formarea materiilor fecale.

Glandele anexe isi varsa produsii de secretie prin canale speciale in segmente ale tubului digestiv.

Glandele salivare produc saliva si prin canale speciale o elimina in cavitatea bucala;
Ficatul este cea mai voluminoasa glanda din corp, situat in dreapta cavitatii abdominale, sub muschiul diafragm;
Pancreasul se afla in spatele stomacului si secreta sucul pancreatic.

Atat bila secretata de ficat cat si sucul pancreatic se varsa in duoden. Tubul digestiv este captusit de o mucoasa care are urmatoarele roluri: secreta sucurile digestive; participa la absorbtia substantelor nutritive rezultate in urma digestiei.

Hrana ingerata pe masura ce strabate tubul digestiv este supusa unui ansamblu de transformari: mecanice, fizice si chimice care reprezinta digestia. Alimentele sunt, mai intai, transformate mecanic si fizic pentru a usura prelucrarea lor chimica desfasurata sub actiunea unor substante din sucurile digestive numite enzime. Digestia incepe in cavitatea bucala cu: transformarile mecanice (masticatie), transformari chimice (care se realizeaza sub actiunea enzimelor).

In saliva exista enzima care descompune amidonul in produsi glucidici mai simpli, cu gust dulce. Rezultatul digestiei din cavitatea bucala este bolul alimentar care, in timpul deglutitiei, strabate faringele (laringele se inchide imediat cu un capacel care se numeste epiglota), esofagul si ajunge in stomac prin orificiul cardia.

Digestia gastrica

Hrana este depozitata temporal si se amesteca cu sucul gastric ce formeaza o masa patoasa, numita ahim-gastric. Acidul clorhidric impiedica alterarea alimentelor si activeaza enzimele gastrice.

Mucusul protejeaza mucoasa stomacala de aciditatile gastrice si chiar de atacul enzimelor proprii.

Hrana ajunsa in stomac este transferata chimic de doua categorii de enzime, astfel:

proteinele sub actiunea proteczei sunt transformate in proteine mai simple;
lipidele sub actiunea lipazei sunt transformate in lipide mai simple.

Digestia intestinala este rezultatul actiunii bilei si sucului pancreatic ajunse in duoden prin canale speciale.

Bila contine apa si pigmentii biliari care-i dau culoarea verde. Pe langa acestia mai contine niste saruri biliare care emulsioneaza grasimile facandu-le mai usor de atacat de catre lipazele enzime. Bila nu contine enzime.

Rezultatul digestiei intestinale este obtinerea produsilor finali ai digestiei: nutrimentele. Resturile nedigerate sunt preluate de intestinul gros si supuse unor transformari la care participa si bacteriile prezente aici. Acestea au urmatoarele roluri: